„`html
Arheologii români analizează ADN-ul din osemintele lui Mircea cel Bătrân
Recent, arheologii din județul Vâlcea au redeschis mormântul domnitorului Mircea cel Bătrân, situat la Mănăstirea Cozia, în cadrul unui proiect dedicat restaurării ansamblului monahal. Această acțiune urmărește nu doar restaurarea, ci și verificarea sarcofagului domnesc, având în vedere că de-a lungul timpului, mormântul a ridicat numeroase întrebări și controverse pentru istorici și arheologi.
De-a lungul decadelor, mormântul lui Mircea cel Bătrân a fost subiectul mai multor intervenții arheologice, incluzând săpături realizate în perioada interbelică și în anii ’60. Adrian Ioniță, arheolog și cercetător la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, susține că noile metode de bioarheologie, inclusiv analiza ADN și carbonul 14, oferă perspective și date noi, imposibil de obținut în trecut.
Importanța Mănăstirii Cozia ca loc de înhumare
Întrebarea dacă Mănăstirea Cozia este locul de înhumare al lui Mircea cel Bătrân este susținută de cronicile istorice, dar rămâne un mister. Adrian Ioniță afirmă că, deși cronicile menționează înhumarea domnitorului la Cozia, nu există mărturii clare până în secolul XIX despre mormântul acestuia. De asemenea, Mihai-Florin Hasan, un alt istoric, confirmă că mormântul lui Mircea este de certitudine la această mănăstire, argumentând că aperă la diferite surse istorice despre obiceiurile funerare ale vremii.
Caracteristicile atipice ale mormântului
Mormântul domnitorului are trăsături neobișnuite pentru un mormânt domnesc, sarcofagul fiind cioplit conform formei corpului uman, aspect comun în tradiția occidentală. Adrian Ioniță subliniază că acest tip de sarcofag era rezervat de obicei persoanelor din înalta societate, având un simbol al statutului. În plus, acoperișul sarcofagului, descris ca având forma unui trunchi de piramidă, indică influențe din tradiția arhitecturală sârbească.
Profanările mormântului lui Mircea cel Bătrân
Mormântul a fost supus mai multor profanări de-a lungul timpului, de la devastările din Primul Război Mondial, când biserica a fost transformată în grajd, până la distrugerile provocate în timpul incursiunilor eteriste. Documentele sugerează că și înainte de 1821, mormântul a fost afectat, iar deschiderea realizată de Virgiliu Drăghiceanu a confirmat lipsa majorității osemintelelor și a obiectelor funerare.
Arheologii moderni se bazează pe analizele ADN pentru a face conexiuni între osemintele găsite și cele ale lui Mircea, formulând noi ipoteze și posibilități de a descoperi mai multe despre identitatea domnitorului. Această cercetare necesară subliniază importanța conștientizării patrimoniului cultural și a investigațiilor în istoria națională.
„`
