Redeschiderea Mormântului lui Mircea cel Bătrân la Mânăstirea Cozia
Mormântul lui Mircea cel Bătrân, situat la Mânăstirea Cozia, a fost redeschis recent, după o perioadă de aproape un secol de la prima cercetare. Această acțiune a fost realizată de arheologii vâlceni, care au confirmat că sarcofagul în care se află voievodul este cel original. Scopul acestei investigații este de a clarifica suspiciunile legate de o posibilă mutare a sarcofagului în perioada interbelică, conform relatărilor Agerpres.
La aceste cercetări participă specialiști de la Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” și experți în antropologie de la Centrul „Olga Necrasov” al Academiei Române. Proiectul are două obiective principale: descărcarea de sarcină arheologică a monumentelor din ansamblul monahal, necesară pentru restaurarea acestora, și verificarea sarcofagului, care este considerat unic în România datorită formei sale și prezenței nișei cefalice, un element caracteristic Europei Apusene din secolele V–XV.
Ion Tuțulescu, arheolog implicat în proiect, a declarat: „Există în arhiva Institutului Naţional al Patrimoniului câteva cereri din 1930 de mutare a sarcofagului de la Mânăstirea Cozia la Muzeul Naţional de Istorie. Am urmărit ca prin această cercetare să verificăm dacă a fost mutat. Dar nu, nu a fost mutat. Este cel original și se află într-o stare bună de conservare.”
Mormântul lui Mircea cel Bătrân a fost cercetat pentru prima dată în perioada interbelică, în cadrul unui proiect de restaurare inițiat în 1927. Alături de sarcofagul voievodului se află și mormântul mamei domnitorului Mihai Viteazul, călugărița Teofana. În 1938, osemintele domnitorului și ale Teofanei au fost depuse în cutii de marmură de Rusciuk și așezate în acest sarcofag, care a fost ridicat și amplasat pe un strat de umplutură, având adăugată o placă betonată și o piatră de mormânt sculptată.
Mircea cel Bătrân a murit pe 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat, conform dorinței sale, la Cozia, pe 4 februarie. De-a lungul secolelor, mormântul a suferit mai multe profanări, la fel ca biserica în care se află. Primele informații veridice legate de profanarea mormântului datează din 1821, când trupele eteriste au jefuit mănăstirea. O altă profanare a avut loc în perioada ocupației germane, între 1916 și 1918.
Într-un document din martie 1919, superiorul mânăstirii, Protosinghel Anastasie Popescu, a scris Ministerului Culturii despre starea jalnică a monumentului, afectat de invaziile inamice. Trupele care au ocupat Cozia au spart piatra comemorativă de pe mormântul lui Mircea cel Bătrân, aceasta fiind refăcută în 1936, cu o pisanie alcătuită de Nicolae Iorga. În 1938, piatra a fost schimbată, iar actuala piatră funerară a fost adusă din Bulgaria.
Ion Tuțulescu este convins că noile cercetări vor completa informațiile despre întreg ansamblul monahal, care este unul dintre cele mai valoroase din patrimoniul românesc. Mănăstirea Cozia, situată pe Valea Oltului, este considerată cea mai importantă ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, deși există surse care îl indică pe tatăl său, Radu I, drept fondator. Lăcașul a fost sfințit pe 18 mai 1388 de Sfântul Nicodim de la Tismana, reformatorul vieții monahale din Oltenia.
Ansamblul monahal, monument istoric de importanță națională, cuprinde biserica mare „Sfânta Treime”, din 1388, paraclisele ridicate în 1583 și 1710, trapeza din 1853 și clădirile incintei, datând din secolele XIV, XVI și XVIII. Recent, mănăstirea a obținut o finanțare europeană nerambursabilă prin Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021–2027, pentru consolidarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor, având ca obiectiv creșterea numărului de vizitatori cu cel puțin 10%.
