Mineriada din 1990: O enigmă dezvăluită după 35 de ani
La trei decenii și jumătate de la evenimentele violente din iunie 1990, adevărul despre atacul asupra locuinței liderului PNȚ-CD, Corneliu Coposu, începe să iasă la lumină. Procurorii militari au identificat persoana care a coordonat grupul de mineri implicați în incendierea și devastarea casei acestuia. Conform rechizitoriului, coordonatorul era un fost angajat al Centrului de Informații Externe, precursorul actualului Serviciu de Informații Externe (SIE).
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, fațada casei lui Corneliu Coposu a fost incendiată cu o substanță inflamabilă. Focul a fost stins de liderul politic și sora sa, Flavia-Lucia-Terezia Bălescu. A doua zi, în absența lui Coposu, mai mulți mineri înarmați au pătruns în locuință, distrugând bunuri și sustrăgând obiecte de valoare. Deși liderul PNȚ-CD a sesizat autoritățile și a oferit detalii despre atacatori, plângerile sale au fost ignorate.
Implicarea serviciilor speciale: O conexiune tulburătoare
Documentele anchetei dezvăluie că atacatorii au fost transportați cu un autoturism Dacia, al cărui număr de înmatriculare a fost identificat. Vehiculul era înregistrat pe numele lui Hlibocianu Costică, un fost angajat al structurilor de informații. În 1990, acesta ocupa funcția de maistru specialist în cadrul Centrului de Informații Externe, având un rol activ în operațiunile serviciilor speciale.
Conform arhivelor CNSAS, Hlibocianu Costică a fost avansat în grad în anii ’70, fiind încadrat la Inspectoratul de Securitate al municipiului București. În perioada mineriadei, acesta era implicat în structurile de informații externe, sub coordonarea Ministerului Apărării Naționale. Aceste detalii ridică întrebări serioase despre implicarea instituțiilor statului în evenimentele din iunie 1990.
Un episod de violență sistematică
Mineriada din 1990 rămâne un simbol al represiunii și al manipulării maselor. Atacul asupra locuinței lui Corneliu Coposu nu a fost un incident izolat, ci parte a unui plan mai amplu de intimidare a opoziției politice. Faptul că autoritățile au ignorat plângerile liderului PNȚ-CD subliniază complicitatea instituțională în aceste acte de violență.
Vecinii lui Coposu au relatat că atacatorii au fost aduși cu mașini și au acționat coordonat. Aceste mărturii, coroborate cu documentele oficiale, indică o orchestrare meticuloasă a evenimentelor. În ciuda dovezilor, justiția a întârziat să facă lumină în acest caz, perpetuând o cultură a impunității.
Consecințele tăcerii
Dezvăluirile recente despre implicarea unui angajat al serviciilor speciale în mineriadă aduc în prim-plan întrebări fundamentale despre responsabilitatea statului. Cum a fost posibil ca structuri menite să protejeze cetățenii să fie implicate în acte de violență împotriva acestora? Ce mecanisme au permis ascunderea adevărului timp de 35 de ani?
Aceste întrebări rămân fără răspunsuri clare, dar ele evidențiază necesitatea unei analize riguroase a trecutului. Minerii, manipulați și folosiți ca instrumente ale represiunii, au fost doar o piesă într-un puzzle mai mare, care implică actori din structurile de putere ale statului.
Un apel la memorie colectivă
Mineriada din 1990 nu este doar o pagină întunecată din istoria recentă a României, ci și un avertisment despre pericolele tăcerii și ale complicității. Dezvăluirile despre implicarea serviciilor speciale subliniază importanța transparenței și a responsabilității în consolidarea democrației.
În timp ce detaliile continuă să iasă la lumină, rămâne de văzut dacă justiția va reuși să ofere răspunsurile și reparațiile necesare. Până atunci, evenimentele din iunie 1990 rămân un simbol al luptei pentru adevăr și dreptate într-o societate marcată de traumele trecutului.
