Refugiații iranieni din România și revolta din Iran
În România trăiesc câteva mii de iranieni, iar fiecare știre din țara lor natală le aduce o stare de neliniște profundă. Acești oameni, fie că sunt medici, antreprenori, studenți sau refugiați politici, urmăresc cu sufletul la gură revolta populară din Iran, având în minte gândul la familiile și viețile pe care le-au lăsat în urmă. Plecarea lor nu a fost o alegere, ci o necesitate pentru a supraviețui.
Nakisa Serafinceanu, care a ajuns în România acum 37 de ani, își amintește cu groază de arestările suferite sub regimul de la Teheran. „Am fost arestată fără motiv, doar pentru că eram sub observație. Prima arestare a fost un șoc. Am stat într-o celulă mică, fără pat, cu o mochetă umedă pe ciment. Era o experiență de neuitat, dar nu am avut de ales decât să plec”, povestește ea, subliniind că nu ar fi dorit niciodată să-și părăsească familia.
La rândul său, Mahrzad Moghazehi, care locuiește în România de peste 30 de ani, își amintește de convorbirile cu sora sa din Iran, care l-a sunat în ziua în care au început protestele. „Se auzeau deja sloganurile și împușcăturile. Dacă aș fi mers înapoi, nu aș mai fi putut pleca”, spune el, evidențiind riscurile imense pe care le-ar fi asumat.
Un alt refugiat, Abdolreza Heidari, care a fugit din Iran acum aproape 40 de ani, își amintește de teroarea din închisorile iraniene. „Lumea vrea să scape de regimul opresiv. Am văzut cum condamnații erau aduși în fața noastră, iar familiile asistau la execuții. Era un iad. Dacă mai trecea o săptămână, sigur era pe lista condamnaților la moarte”, povestește el, cu o amărăciune profundă în voce.
Aceste povești sunt doar câteva dintre miile de experiențe ale iranienilor care trăiesc în România, fiecare având un gând comun: speranța că, într-o zi, țara lor va fi liberă și că nu va mai exista frica de a se întoarce acasă.
Vrei să vezi mai des știrile Accentul Zilei în Google? Adaugă publicația la sursele tale preferate.
Adaugă la sursele preferate pe Google