Un jaf istoric: Tezaurul de la Pietroasa și soarta tragică a hoțului
În anul 1875, un eveniment de o gravitate excepțională a zguduit societatea românească: furtul Tezaurului de la Pietroasa, cunoscut pentru celebra piesă „Cloșca cu puii de aur”. Acest act infracțional, desfășurat cu o îndrăzneală rar întâlnită, a intrat în istorie ca unul dintre cele mai spectaculoase jafuri din București. Modul de operare al hoților a fost descris în detaliu de presa vremii, care a relatat despre tăierea pardoselii din biblioteca Senatului și coborârea pe frânghii pentru a sustrage valoroasele artefacte.
Tezaurul, expus la Muzeul Național, era păstrat într-o cameră situată sub biblioteca Senatului. Hoții au spart tavanul încăperii și au reușit să fure piesele de o valoare inestimabilă. Cu toate acestea, acțiunea lor nu a rămas nepedepsită. După doar două zile, autoritățile au reușit să recupereze obiectele furate, iar presa a consemnat triumfător că „Tezaurul de la Pietroasa s-a găsit”.
Pantazescu: un hoț îndrăzneț cu un destin tragic
Principalul suspect al jafului a fost identificat ca fiind Pantazescu, un tânăr de 21 de ani, cunoscut pentru abilitățile sale de acrobat și pentru implicarea în alte furturi. Evadarea sa spectaculoasă din arest, prin săritura de la fereastră, i-a consolidat reputația de răufăcător notoriu. Totuși, încercările sale de a scăpa de justiție au avut un final tragic. În timpul unei noi tentative de evadare din penitenciarul Cozia, Pantazescu a fost împușcat mortal.
Relatările jurnalistului Constantin Bacalbașa adaugă detalii dramatice poveștii. Se pare că, în timpul furtului, Pantazescu a deteriorat parțial tezaurul, iar una dintre piesele furate a fost vândută unui bijutier care a topit-o. Aceste pierderi ireparabile subliniază fragilitatea patrimoniului cultural și necesitatea unor măsuri de protecție mai riguroase.
Un simbol al patrimoniului cultural, marcat de controverse
Tezaurul de la Pietroasa, descoperit în 1837, reprezintă unul dintre cele mai valoroase artefacte ale patrimoniului dacic. Piesa centrală, „Cloșca cu puii de aur”, este un simbol al măiestriei artistice și al bogăției culturale a epocii. Cu toate acestea, istoria sa este marcată de episoade dramatice, inclusiv furturi, incendii și confiscări. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tezaurul a fost reținut de sovietici, fiind returnat României abia în 1956.
Acest episod istoric ridică întrebări fundamentale despre protecția patrimoniului cultural și despre responsabilitatea instituțiilor în conservarea unor astfel de comori. Deși tezaurul a fost recuperat, pierderile suferite și deteriorările cauzate de furt rămân o lecție dureroasă despre vulnerabilitatea moștenirii noastre culturale.
