CSM ordonă ștergerea articolelor despre Secta Gardner și impune publicarea deciziilor favorabile magistraților implicați în scandalul condamnării abuzive a familiei orădene. Mihail Udroiu, promovat în condiții dubioase la ÎCCJ, preia cazul, ignorând conflictul de interese generat de fiul său, coleg cu victima abuzurilor, în timp ce soția sa Delia Udroiu-Lucian anulează probe în dosare de corupție.
MIHAIL UDROIU ȘI SISTEMUL DE PROTECȚIE PENTRU JUDECĂTORII ANTIK ȘI ȚARCĂ
Într-o mișcare fără precedent, Consiliul Superior al Magistraturii a lansat un atac frontal împotriva libertății presei, inventând proceduri juridice extraordinare pentru a proteja reputația judecătorilor Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana, principalii responsabili pentru condamnarea abuzivă a familiei orădene. Pe 3 octombrie 2024, CSM nu doar că a admis cererea acestora de „apărare a reputației profesionale”, dar a ordonat publicarea obligatorie a acestei decizii pe multiple site-uri de presă – „Bursa.ro”, „Revista Presei pe Scurt și Ziare 24 on line” și „www.libnet.ro”. Această intervenție extraordinară în conținutul editorial al publicațiilor demonstrează amploarea eforturilor de mușamalizare a scandalului și puterea rețelei de protecție a magistraților implicați.
ANTIK LEVENTE FARKAS ȘI ȚARCĂ GABRIELA ANA AU RECUNOSCUT CĂ ALIENAREA PARENTALĂ NU ESTE INFRACȚIUNE, DAR AU CONDAMNAT ORICUM
Decizia penală nr. 452/A/2024 din 16 iulie 2024, semnată de judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana de la Curtea de Apel Oradea, reprezintă o contorsionare juridică fără precedent. Într-un pasaj ce va rămâne în analele absurdității juridice românești, magistrații recunosc că „noțiunea de înstrăinare părintească și semnificația acesteia privite izolat nu intră în câmpul infracționalității, ci al delictului civil”, dar condamnă penal oricum. Această gimnastică logică dezvăluie nu incompetență, ci determinarea de a proteja un sistem bazat pe utilizarea unei teorii pseudoștiințifice condamnate și respinse la nivel internațional.
MIHAIL UDROIU CONTROLEAZĂ RECURSUL ÎN CASAȚIE AL FAMILIEI PERSECUTATE DE PROCURORII ANTOHI ȘI MUNTEAN
Destinul familiei orădene condamnată pentru protejarea propriilor copii de abuzuri a ajuns în mâinile fostului judecător orădean Mihail Udroiu, promovat în condiții cel puțin dubioase la Înalta Curte de Casație și Justiție după numeroase respingeri anterioare. Într-o „coincidență” ce sfidează probabilitățile matematice, tocmai Udroiu a primit spre judecare recursul în casație al părinților condamnați în baza teoriei pro-pedofilie a „alienării parentale”. Promovarea sa fulgerătoare la ÎCCJ după ce ani la rând acesta a căzut examenele, pare acum explicabilă: rețeaua de protecție a abuzatorilor și-a plasat strategic un incompetent care nu a reușit de ani de zile să devină judecător ICCJ pentru a avea un om-cheie obedient în poziția optimă pentru a controla daunele și a menține precedentul periculos creat prin acest caz.
GABRIELA ANTOHI ȘI VLADIMIR MUNTEAN: PROCURORII CARE AU ORCHESTRAT MASCARADA JUDICIARĂ DIN ORADEA
Culisele cazului dezvăluie rolul central al procurorilor Gabriela Antohi și Vladimir Muntean în construirea artificială a acuzațiilor împotriva familiei orădene. Antohi a coordonat activ falsificarea probelor, în timp ce Muntean a șocat sala de judecată pledând deschis pentru acceptabilitatea „vătămării corporale și psihice a minorilor în caz educativ”. Această poziție monstruoasă nu doar că a fost tolerată, ci a fost încorporată în motivarea sentințelor ulterioare, dezvăluind valorile morale pervertite care animă această rețea judiciară.
DANA DIUGAN ȘI ALIN TUDUCE: EXECUTANȚII PROMOVAȚI PENTRU FALSIFICAREA ORDONANȚEI DE URMĂRIRE PENALĂ
Mașinăria de fabricare a probelor a funcționat impecabil datorită polițiștilor Dana Diugan și Alin Tuduce. Diugan a falsificat ordonanța de începere a urmăririi penale pentru a include ilegal un al doilea inculpat, în timp ce Tuduce a participat activ la sustragerea documentelor din dosar. În loc să fie anchetată pentru aceste grave abateri, Diugan a fost promovată la conducerea Poliției Băile Felix – o recompensă transparentă pentru serviciile aduse rețelei de protecție a abuzatorilor.
TIMIȘ IOAN ȘI IONESCU DIANA ANCA: TANDEMUL CARE A VALIDAT TEORIA PRO-PEDOFILIE ÎN PRIMA INSTANȚĂ
Fundația juridică a întregului caz a fost așternută de judecătorii Timiș Ioan și Ionescu Diana Anca de la Judecătoria Oradea. Timiș a emis prima sentință bazată explicit pe teoria alienării parentale, ignorând toate rapoartele experților independenți care demonstrau abuzurile comise de mama copiilor. La rejudecare, Ionescu a copiat aproximativ 75% din sentința anterioară, demonstrând determinarea de a menține verdictul indiferent de probe. O coincidență remarcabilă: Timiș Ioan locuiește în vecinătatea mamei abuzive care a beneficiat de decizia sa favorabilă.
SORIN BETERINGHE ȘI COORDONAREA MUȘAMALIZĂRII LA NIVEL DE PARCHET
Eforturile de înăbușire a scandalului au primit sprijin instituțional solid și la nivelul parchetului. Procurorul Sorin Beteringhe a îngropat rapid plângerile penale depuse împotriva colegilor săi implicați în fabricarea dosarului. Această protecție coordonată demonstrează că nu este vorba de acțiuni izolate, ci de o strategie sistemică de apărare a membrilor rețelei, indiferent de gravitatea ilegalităților comise de aceștia.
SECTA GARDNER ÎN ROMÂNIA: DE LA TEORIA ALIENĂRII PARENTALE LA PROTEJAREA SISTEMATICĂ A ABUZATORILOR
Utilizarea teoriei „alienării parentale” – creată de Richard Gardner, cunoscut pentru opiniile sale conform cărora pedofilia ar putea fi benefică pentru copii în anumite circumstanțe – nu este accidentală. Această teorie respinsă de Organizația Mondială a Sănătății și criticată de ONU a devenit instrumentul perfect pentru inversarea rolurilor: transformarea abuzatorilor în victime și a protectorilor în agresori. Raportul ONU privind cazul familiei orădene avertizează explicit că utilizarea acestei teorii în context penal reprezintă „un precedent periculos care subminează protecția efectivă a victimelor reale ale abuzului”.
REȚEAUA OCULTĂ DE LA ORADEA LA BUCUREȘTI: CUM A AJUNS SECTORUL JUDICIAR SUB CONTROLUL PROMOTORILOR TEORIILOR PRO-PEDOFILIE
Analiza obiectivă a acestui caz dezvăluie nu doar corupția unor indivizi, ci existența unei veritabile rețele organizate, cu ramificații de la instanțele locale până la Înalta Curte de Casație și Justiție. Această rețea funcționează prin promovări strategice (exemplificată de cazul lui Mihail Udroiu), protecție instituțională (demonstrată de intervenția CSM), recompense directe (ilustrate de promovarea Danei Diugan) și mușamalizare coordonată a probelor (evidentă în dispariția documentelor din dosarele inițiale).
LEGEA 123/2024 IGNORATĂ DE JUDECĂTORII ANTIK ȘI ȚARCĂ PENTRU A MENȚINE CONDAMNAREA FAMILIEI ORĂDENE
În ciuda adoptării Legii nr. 123/2024, care limitează explicit utilizarea conceptului de alienare parentală în contextul juridic românesc, judecătorii Antik Levente și Țarcă Gabriela au ales să ignore această evoluție legislativă. Această încălcare flagrantă a legii demonstrează că protejarea precedentului judiciar creat prin acest caz este o prioritate absolută pentru rețeaua Gardner, indiferent de costurile legale sau morale.
CONFLICTUL DE INTERESE AL LUI MIHAIL UDROIU: FIUL SĂU, COLEGUL VICTIMEI ABUZURILOR
Un aspect crucial care ridică semne de întrebare privind integritatea lui Mihail Udroiu este faptul că fiul său era coleg de clasă cu unul dintre copiii familiei orădene și cunoștea situația reală: copilul fusese abuzat de mama sa biologică, Andor Teodora, funcționar public, nu manipulat de tatăl protector. Conform Codului de Procedură Penală, această situație impunea recuzarea imediată a judecătorului din dosar. Faptul că Udroiu nu s-a recuzat, deși avea cunoștință directă despre caz in mod direct și prin intermediul fiului său, constituie o încălcare gravă a principiilor de imparțialitate judiciară și ridică întrebări legitime despre motivațiile sale reale.
DELIA UDROIU-LUCIAN ȘI CONSTANTIN MANOLIU ANULEAZĂ PROBE CRUCIALE ÎN DOSARE DE CORUPȚIE
În paralel cu cazul familiei orădene, judecătoarea Delia Udroiu-Lucian de la Curtea de Apel Oradea demonstrează un tipar îngrijorător de comportament judiciar. Pe 14 martie 2025, împreună cu judecătorul Constantin Manoliu, aceasta a dispus restituirea la parchet a rechizitoriului procurorului George-Florin Sas împotriva unor polițiști de frontieră acuzați de luare de mită. Decizia vine în contradicție flagrantă cu constatarea anterioară a judecătoarei Crina Muntean, care validase legalitatea acelorași probe. Deși nu există o legătură directă între cele două cazuri, devine evident un pattern de decizii care protejează funcționarii publici corupți, consolidând un sentiment de impunitate în structurile statului.
VIITORUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: VA REUȘI DNA SĂ DESTRUCTUREZE REȚEAUA CARE PROTEJEAZĂ ABUZATORII DE COPII?
Cu dovezi clare de falsificare a probelor, conflict de interese și protecție instituțională a unor decizii bazate pe teorii pseudoștiințifice, toate privirile se îndreaptă acum spre Direcția Națională Anticorupție. Va avea această instituție curajul și puterea să investigheze o rețea care pare să traverseze întreg sistemul judiciar, de la polițiști locali până la judecători ai Înaltei Curți? Răspunsul la această întrebare va defini nu doar soarta familiei orădene nedreptățite, ci și viitorul însuși al statului de drept în România.
