Crin Antonescu: Politica, o alegere din rușine și o călătorie neașteptată
Crin Antonescu, candidatul comun al Coaliției de guvernare la alegerile prezidențiale, a oferit recent o perspectivă inedită asupra debutului său în politică. Într-o declarație surprinzătoare, acesta a mărturisit că nu a intrat în politică cu intenția de a rămâne pe termen lung, ci mai degrabă dintr-un sentiment de rușine și datorie morală. Antonescu a explicat că, la începutul carierei sale, nu își imagina nici măcar că va deveni parlamentar, iar primele sale experiențe politice au fost marcate de dorința de a se retrage rapid.
„Nu am intrat în politică cu gândul să rămân mult, nu am intrat cu gândul că aș putea fi măcar parlamentar. Când am venit la primul mandat, abia așteptam să se termine. Politica te duce de pe o zi pe alta dacă nu te hotărăști, la un moment dat, să spui stop”, a declarat Antonescu. Acesta a rememorat o tentativă serioasă de a renunța la politică imediat după 1996, când rotația democratică în România părea să fi fost realizată, iar obiectivul său inițial fusese atins.
Un început marcat de datorie morală
Antonescu a subliniat că decizia de a intra în politică a fost influențată de un sentiment de rușine față de sacrificiile făcute de cei care au luptat pentru libertate în timpul Revoluției din 1989. „Am intrat în politică pentru că, în 1990, am avut un… de rușine, ca să spun pe scurt. Am simțit atunci că oamenii care au murit la Timișoara, la București, au murit și pentru că noi, toți ceilalți, nu am făcut nimic”, a explicat el.
Un moment definitoriu în această decizie a fost întâlnirea cu Nicu Stănescu, un liberal fruntaș care l-a confruntat cu o întrebare simplă, dar profundă: „Câți ani ai?”. Răspunsul său, „aproape 30”, a fost întâmpinat cu o replică tăioasă: „Pleacă din fața mea, că îmi pierzi timpul”. Această interacțiune l-a determinat pe Antonescu să se implice activ în politică, începând cu înființarea organizației PNL din Tulcea.
O carieră politică neașteptată
Deși inițial nu își imagina un viitor în politică, parcursul lui Crin Antonescu a fost marcat de ascensiuni neașteptate. „Nu mi-am dorit să ajung pe o anume funcție, oricât de sus. Faptul că voi activa într-un birou din Casa Poporului, enorm, disproporționat, conceput poate chiar pentru Ceaușescu, nu mi-l puteam imagina când făceam naveta pe șoselele patriei, când eram profesor la țară”, a mărturisit el.
Antonescu a reflectat asupra contrastului dintre viața sa de profesor și cea de politician, subliniind că, în ciuda onorurilor și responsabilităților politice, nu a pierdut niciodată legătura cu valorile și idealurile care l-au determinat să intre în politică. „Eram foarte fericit atunci, chiar făcând naveta. Dar cele petrecute cu politica, parcursul, onorurile, nu mi le-am imaginat niciodată”, a adăugat el.
Un exemplu de implicare civică
Povestea lui Crin Antonescu evidențiază complexitatea deciziilor politice și importanța implicării civice. Deși inițial reticent, el a demonstrat că motivațiile personale, chiar și cele izvorâte din rușine sau datorie morală, pot conduce la contribuții semnificative în viața publică. Cariera sa politică rămâne un exemplu al modului în care circumstanțele și valorile personale pot modela un parcurs neașteptat, dar semnificativ.
