Criza copiilor abandonați de părinți în România: o realitate ignorată
Într-o țară în care migrația economică a devenit o constantă, peste 8.000 de copii din România trăiesc fără ambii părinți, aceștia fiind plecați la muncă în străinătate. Situația este alarmantă, iar consecințele asupra dezvoltării emoționale și sociale a acestor copii sunt adesea trecute cu vederea. Datele oficiale arată că, la sfârșitul anului 2024, numărul copiilor cu ambii părinți plecați era de 8.074, o scădere nesemnificativă față de lunile anterioare. Această problemă, deși bine documentată, continuă să fie tratată cu o superficialitate îngrijorătoare.
Statistica rece care ascunde drame personale
Conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, majoritatea acestor copii, aproximativ 7.440, sunt lăsați în grija rudelor de până la gradul IV, fără a beneficia de măsuri de protecție. Restul, un număr semnificativ, sunt plasați în sistemul de protecție specială, fie la asistenți maternali, fie în servicii de tip rezidențial. Această realitate evidențiază o lipsă acută de soluții sustenabile pentru a sprijini familiile afectate de migrația economică.
Un fenomen cu implicații profunde
Problema nu se limitează doar la copiii cu ambii părinți plecați. La sfârșitul anului 2024, peste 54.000 de copii aveau cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Dintre aceștia, 38.761 erau în grija rudelor, iar 933 se aflau în sistemul de protecție specială. În plus, 6.367 de copii proveneau din familii monoparentale în care unicul susținător era plecat. Aceste cifre reflectă o criză sistemică, care afectează nu doar copiii, ci și structura socială a comunităților din care aceștia fac parte.
Sistemul de protecție specială: o soluție insuficientă
La finalul anului 2024, un total de 2.060 de copii rămași acasă se aflau în sistemul de protecție specială. Dintre aceștia, 362 erau în grija unui asistent maternal, 352 în servicii de tip rezidențial, iar 1.250 erau încredințați rudelor de până la gradul IV. Aceste cifre subliniază o realitate dureroasă: sistemul de protecție specială este departe de a putea răspunde nevoilor complexe ale acestor copii. Lipsa resurselor și a personalului calificat agravează și mai mult situația.
Consecințele pe termen lung ale migrației economice
Impactul asupra copiilor lăsați în urmă este profund și de lungă durată. Aceștia se confruntă cu probleme emoționale, dificultăți de integrare socială și performanțe școlare scăzute. În absența părinților, mulți dintre ei dezvoltă sentimente de abandon și insecuritate, care pot avea repercusiuni grave asupra sănătății lor mentale. În plus, lipsa unei supravegheri adecvate îi expune la riscuri precum abuzul, neglijența sau exploatarea.
O problemă sistemică ce necesită soluții urgente
Fenomenul copiilor rămași în grija rudelor sau a statului din cauza migrației economice nu este doar o problemă socială, ci și una economică și politică. Lipsa unor politici coerente și eficiente pentru sprijinirea familiilor afectate de migrație agravează situația. Este imperativ ca autoritățile să adopte măsuri care să sprijine atât copiii, cât și părinții, pentru a preveni perpetuarea acestui ciclu al abandonului și al suferinței.