România și criza alimentară: O privire asupra importurilor
În prima jumătate a anului, România a înregistrat importuri alimentare de aproximativ 6 miliarde de euro, o sumă alarmantă care reflectă o dependență crescândă de produsele externe. Această situație este generată în principal de dispariția fermelor mici, care au fost odată fundamentul agriculturii românești.
Impactul dispariției fermelor mici
Fermierii români se confruntă cu o criză profundă, iar fostul director al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), Ionuț Lupu, a subliniat dificultățile în atragerea tinerilor fermieri. Această problemă este agravată de faptul că fermele mici, care au fost tradițional sursa principală de produse alimentare, au dispărut treptat din peisajul agricol.
Deficitul de balanță comercială
Deficitul de balanță comercială în sectorul laptelui este estimat la 750-800 milioane de euro pentru anul 2024. Această situație este rezultatul unei combinații de factori, inclusiv scăderea numărului de ferme mici și dificultățile întâmpinate de fermierii tineri în a intra în acest sector.
Volatilitatea pieței alimentare
Prețurile alimentelor sunt extrem de volatile, iar costurile de producție cresc constant. De exemplu, prețul porumbului siloz, un ingredient esențial în hrana animalelor, a crescut semnificativ, afectând astfel capacitatea fermierilor de a produce lapte de calitate. Această volatilitate creează o competiție neloială între produsele locale și cele importate, care sunt adesea mai ieftine.
Consolidarea fermelor medii și mari
În contrast cu România, fermele din Ungaria au reușit să asigure un autoconsum de peste 120%, datorită unei politici agricole susținute pe termen lung. Această diferență subliniază necesitatea urgentă de a consolida fermele medii și mari din România, care sunt esențiale pentru procesarea și colectarea produselor agricole.
Concluzie: O provocare națională
Problema importurilor alimentare și dispariția fermelor mici reprezintă o provocare majoră pentru România. Este esențial ca autoritățile să dezvolte strategii eficiente pentru a sprijini agricultura locală și a reduce dependența de produsele externe. Aceasta nu este doar o chestiune economică, ci și una de securitate alimentară pentru viitorul țării.