Victima și Judecata Publicului: O Dublă Tragedie
Într-o societate în care violența împotriva femeilor devine o realitate tot mai alarmantă, reacțiile publicului la tragediile personale ale victimelor sunt adesea devastatoare. Cazul Teodorei, o tânără ucisă brutal, a scos la iveală nu doar brutalitatea crimei, ci și un fenomen social îngrijorător: blamarea victimei. Comentarii precum „și-a căutat-o” sau „dacă nu se încurca cu ăla, trăia și acum” reflectă o mentalitate toxică, care transformă victimele în ținte ale urii și judecății.
Un Al Doilea Abuz: Linșajul Online
Specialiștii în psihologie și politici publice subliniază că aceste reacții nu sunt doar simple opinii, ci constituie un nou strat de abuz, suprapus peste trauma inițială. Andreea Bragă, expertă în politici publice, afirmă că acest tip de discurs public contribuie la retraumatizarea femeilor care au supraviețuit violenței. Teama de a fi judecate și de a nu fi protejate de autorități devine un obstacol major în calea căutării ajutorului.
Mecanisme Psihologice și Sociale
Reacțiile publicului sunt adesea alimentate de mecanisme psihologice profunde. Oamenii preferă să creadă că astfel de tragedii nu li se pot întâmpla lor, distanțându-se de identitatea de victimă. Această distanțare duce la judecarea victimei, în loc de a arăta empatie. Psihologul Keren Rosner subliniază că, în loc să empatizăm cu victima, unii aleg să se identifice cu agresorul, justificându-și astfel comportamentul prin acuzații la adresa victimei.
Critica vs. Empatia
Psihiatrul Ioana Silion explică faptul că empatia necesită un consum de energie mai mare decât critica, iar în mediul online, bariera morală dispare complet. Oamenii se simt liberi să își exprime nemulțumirile și frustrările, adesea pe seama victimelor. Aceste atacuri nu sunt doar vorbe goale; ele amplifică anxietatea și frica victimelor, întărind ideea că ele sunt de vină pentru ceea ce au pățit.
Paradoxul Victimei
Iana Matei, fondatoarea Reaching Out România, evidențiază un paradox psihologic: victimele știu că nu este vina lor, dar reacțiile din jur le confirmă ideea că sunt responsabile pentru suferința lor. Această dinamică le face să sufere de două ori mai mult, deoarece, în momentul în care își adună curajul să ceară ajutor, sunt întâmpinate cu judecăți care le reconfirmă traumele.
Profilul Agresorului Online
Ioana Silion conturează profilul celor care atacă victimele pe internet, descriind tipologiile patologice care se expun prin comentarii răutăcioase. Aceste persoane, adesea narcisiste sau antisociale, aleg să își verse ura asupra celor vulnerabili, care nu ripostează. Această dinamică de putere subliniază o societate care nu doar că nu protejează victimele, ci le și condamnă.
Întrebarea Greșită a Societății
În loc să se concentreze asupra comportamentului agresorului, societatea pune întrebări greșite, întorcându-se împotriva victimelor. Keren Rosner sugerează că întrebarea corectă ar trebui să fie adresată adultului care a ademenit un minor, nu victimei care a fost exploatată. Această schimbare de paradigmă este esențială pentru a înțelege și a combate violența.
Concluzie: Violența Nu Are Scuze
Experții sunt unanimi: nu există nicio circumstanță care să justifice violența. Aceasta este o realitate care trebuie recunoscută și combătută, nu doar prin legi, ci și prin schimbarea mentalităților și a atitudinilor sociale. Este timpul ca societatea să își asume responsabilitatea și să protejeze victimele, nu să le condamne.
