România și dilema energetică: cărbunele, între necesitate și presiuni externe
Într-un context geopolitic și economic tot mai complex, România se confruntă cu o provocare majoră în sectorul energetic. Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a subliniat recent că securitatea energetică a țării nu poate fi negociată, iar închiderea termocentralelor pe cărbune, fără alternative viabile, ar putea destabiliza economia și crește semnificativ costurile pentru consumatori.
Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) prevede închiderea a 1755 MW de capacitate de producție pe cărbune până la începutul anului 2026. Cu toate acestea, Burduja a atras atenția asupra imposibilității practice de a respecta acest termen, având în vedere întârzierile în implementarea proiectelor de înlocuire cu grupuri pe gaz și creșterea explozivă a costurilor turbinelor necesare.
Impactul închiderii termocentralelor: o presiune suplimentară pe prețuri
Închiderea accelerată a termocentralelor pe cărbune, fără a pune în funcțiune capacități noi echivalente, ar putea amplifica dependența României de importuri. Această situație este deja vizibilă în perioadele de consum de vârf, când țara este nevoită să importe energie la prețuri ridicate, inclusiv din state care continuă să utilizeze cărbunele ca sursă principală de producție.
De la integrarea în Uniunea Europeană, România a închis peste 7000 MW de capacitate de producție pe cărbune și gaz, echivalentul a zece reactoare nucleare de la Cernavodă. Această reducere masivă a fost realizată fără a asigura o tranziție completă către surse regenerabile sau alte forme de energie stabilă, ceea ce a dus la vulnerabilități semnificative în sistemul energetic național.
O tranziție verde, dar cu măsură: propunerea unui „Smart Deal”
Ministrul Burduja a propus renegocierea termenelor din PNRR, argumentând că România poate depăși țintele de energie regenerabilă prin investiții în parcuri solare, eoliene și sisteme de stocare a energiei. Totuși, această tranziție trebuie să fie realizată într-un mod care să nu compromită stabilitatea economică și să nu pună o povară suplimentară pe consumatori.
În viziunea sa, Uniunea Europeană trebuie să adopte o abordare mai flexibilă, ascultând vocea statelor membre și adaptând politicile la realitățile economice și tehnologice ale fiecărei țări. Conceptul de „Smart Deal” propus de Burduja sugerează o tranziție energetică rațională, bazată pe echilibru între obiectivele de mediu și nevoile economice.
O lecție din trecut: dependența de importuri și costurile ascunse
România a învățat deja lecții dure din reducerea rapidă a capacităților interne de producție. Importurile de energie, în special din țări care continuă să utilizeze cărbunele, au demonstrat lipsa de coerență a politicilor europene în domeniul energiei. În timp ce România este presată să închidă termocentralele, alte state profită de pe urma menținerii acestora, exportând energie la prețuri ridicate.
Integrarea europeană a fost, fără îndoială, un catalizator al dezvoltării economice a României. Cu toate acestea, politicile energetice trebuie să fie adaptate la specificul fiecărei țări, evitând măsuri care pot genera dezechilibre economice și sociale majore.
Concluzii implicite: între ideologie și pragmatism
Închiderea termocentralelor pe cărbune reprezintă o provocare complexă, care necesită o abordare echilibrată și pragmatică. România trebuie să își protejeze securitatea energetică, să își reducă dependența de importuri și să își consolideze capacitățile interne de producție. În același timp, tranziția către surse regenerabile trebuie să fie realizată într-un mod sustenabil, care să nu afecteze stabilitatea economică și socială a țării.
