Tragedia Colectiv: O rană deschisă în sistemul medical românesc
La nouă ani de la tragedia din clubul Colectiv, România continuă să se confrunte cu un sistem medical incapabil să gestioneze situații de urgență pentru pacienții cu arsuri severe. În ciuda promisiunilor și inițiativelor anunțate de-a lungul anilor, infrastructura destinată tratării marilor arși rămâne insuficientă și sub standardele internaționale.
În 2015, lipsa dotărilor și a personalului specializat a contribuit la pierderea multor vieți. La acel moment, România nu dispunea de niciun pat care să respecte cerințele de siguranță pentru tratarea arsurilor grave. Deși au fost inițiate proiecte pentru construirea unor centre specializate, acestea sunt încă departe de a fi finalizate.
Progrese lente și insuficiente
În 2016, secția de Terapie Intensivă a Spitalului de Arși a fost renovată, dar nu a reușit să atingă standardele necesare. Tot atunci, secția de Arși de la Spitalul Floreasca, finalizată încă din 2010, a fost în sfârșit inaugurată. Cu toate acestea, lipsa unei legislații clare privind standardele de îngrijire și construcție a centrelor pentru arși a continuat să fie o problemă majoră.
Un pas important a fost făcut în 2017, când au fost stabilite standardele de îngrijire pentru pacienții cu arsuri severe. Cu toate acestea, implementarea acestor standarde a fost lentă și ineficientă. În 2019, un mecanism de transfer rapid al pacienților către centre din străinătate a fost creat, dar dependența de alte țări pentru tratamente rămâne o realitate dureroasă.
Realitatea din 2025: doar 23 de paturi în plus
În prezent, România dispune de puțin peste 30 de paturi pentru marii arși, distribuite în șase spitale. Dintre acestea, doar șase paturi de la Spitalul Floreasca se apropie de standardele internaționale. În aproape un deceniu, sistemul medical a reușit să adauge doar 23 de paturi pentru pacienții cu arsuri grave, iar acestea nu îndeplinesc în totalitate cerințele de siguranță.
Centrele pentru arși de la Timișoara, București și Târgu Mureș, promise de autorități, sunt încă în construcție. Acestea ar trebui să ofere 26 de paturi de terapie intensivă și 26 de paturi de terapie intermediară, dar finalizarea lor rămâne incertă.
Un sistem medical dependent de soluții externe
În lipsa unei infrastructuri adecvate, România continuă să transfere pacienții cu arsuri severe în străinătate. Belgia, Germania și Austria sunt principalele destinații pentru acești pacienți, dar acest mecanism de transfer subliniază eșecul autorităților de a crea un sistem medical capabil să răspundă nevoilor cetățenilor săi.
Tragedia Colectiv a scos la iveală vulnerabilitățile profunde ale sistemului medical românesc. Deși au trecut nouă ani, progresele realizate sunt minime, iar dependența de ajutorul extern rămâne o realitate care pune sub semnul întrebării capacitatea statului de a proteja viețile cetățenilor săi.
