Impunerea Certificatului de Viață: O Măsură Controversată
Recenta legislație privind pensiile a introdus o obligație greoaie pentru pensionarii români care trăiesc în străinătate: aceștia trebuie să furnizeze un certificat de viață de două ori pe an pentru a-și asigura continuarea plății pensiilor. Această măsură, stipulată în Legea 360/2023, a stârnit un val de nemulțumiri în rândul beneficiarilor, care se văd nevoiți să navigheze printr-un labirint birocratic suplimentar.
Detalii și Implicații ale Noii Reglementări
Conform noii legi, pensionarii nerezidenți sunt obligați să transmită acest certificat până la datele de 31 martie și 30 septembrie ale fiecărui an, pentru a evita suspendarea plăților începând cu luna următoare. Certificatul trebuie semnat în fața unei autorități legale din țara de rezidență, care va valida documentul. Această procedură nu numai că adaugă un strat de complexitate în viața pensionarilor, dar implică și costuri suplimentare legate de legalizarea documentului.
Modelul Unic de Certificat de Viață și Procedura de Aprobare
Modelul unic de certificat de viață este aprobat prin ordin al președintelui Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), iar acesta poate fi descărcat de pe site-ul oficial al CNPP. Această standardizare ar putea fi văzută ca un pas spre simplificarea procedurii, dar realitatea administrativă pe teren poate varia semnificativ, complicând procesul pentru mulți dintre beneficiari.
Consecințele Nerespectării Termenelor
În cazul în care pensionarii nu respectă termenele de transmitere a certificatului de viață, se confruntă cu suspendarea plății pensiei, o măsură drastică care poate avea consecințe severe asupra stabilității financiare a acestora. Această politică pune presiune suplimentară pe umerii celor care, din diverse motive, pot întâmpina dificultăți în îndeplinirea acestor cerințe birocratice.
Implicații Financiare și Administrative
Pe lângă obligația de a furniza certificatul de viață, pensionarii care optează pentru transferul pensiilor în străinătate trebuie să suporte cheltuielile generate de transfer, inclusiv comisioanele de schimb valutar. Aceste costuri suplimentare pot eroda semnificativ suma primită, afectând calitatea vieții pensionarilor.
Concluzii
Introducerea obligativității certificatului de viață pentru pensionarii români care trăiesc în străinătate ridică numeroase întrebări privind eficiența și empatia sistemului de pensii publice. Măsura, deși poate avea la bază intenții bune de a preveni fraudele, se transformă într-un obstacol birocratic care poate complica inutil viețile celor vizați. Este esențial ca autoritățile să reevalueze această politică, luând în considerare impactul real asupra pensionarilor și posibilele ajustări pentru a simplifica procesul.
