Comoara ascunsă a Bibliotecii Naționale: o moștenire culturală în pericol
Subsolurile Bibliotecii Naționale a României ascund o comoară culturală de neprețuit, dar care se află într-un pericol iminent de degradare. Milioane de publicații, cărți rare și documente istorice zac în condiții insalubre, expuse mucegaiului, prafului și altor factori de deteriorare. Această situație reflectă o neglijență sistematică în gestionarea patrimoniului cultural al țării, punând în pericol identitatea și memoria colectivă a națiunii.
Un trecut de neglijență și lipsă de priorități
De-a lungul decadelor, arhiva Bibliotecii Naționale a fost ignorată de autorități, fiind depozitată în spații improprii. Abia în 2012, odată cu mutarea în noul sediu, aceste materiale au început să fie centralizate. Cu toate acestea, procesul de inventariere și restaurare a fost inițiat abia recent, sub actuala conducere. Înainte de acest moment, niciunul dintre cei șapte directori anteriori nu a considerat prioritară salvarea acestor documente.
Adrian Cioroianu, actualul director al Bibliotecii Naționale, a declarat că anul fiscal trecut a fost primul în care instituția a primit fonduri dedicate acestui scop, în valoare de aproximativ 900.000 de lei. Totuși, această sumă este insuficientă pentru a acoperi nevoile reale, care se ridică la milioane de euro. Rafturile speciale, echipamentele de decontaminare și alte instrumente tehnice necesare sunt extrem de costisitoare, iar lipsa acestora încetinește considerabil procesul de restaurare.
Un efort titanic, dar insuficient
În prezent, documentele sunt sortate, desprăfuite și trimise la decontaminare, însă ritmul este alarmant de lent. Până acum, doar două depozite au fost eliberate, iar 12 transporturi de cărți au fost trimise pentru tratamente speciale. Estimările sugerează că, în ritmul actual, ar fi nevoie de aproximativ 100 de ani pentru a salva toate materialele aflate în depozite.
Un alt obstacol major este lipsa personalului. Biblioteca Națională are sub 200 de angajați, iar mulți dintre aceștia sunt aproape de pensionare. Tinerii sunt descurajați să intre în sistem din cauza salariilor mici și a lipsei de motivație. În plus, nu există un model sau o procedură standard pentru gestionarea unei situații de o asemenea amploare, ceea ce face ca eforturile să fie fragmentate și ineficiente.
Voluntarii, ultima speranță
În lipsa unui sprijin adecvat din partea statului, salvarea patrimoniului cultural al Bibliotecii Naționale depinde în mare măsură de voluntari. Iulian Angheluță, reprezentant al Asociației Free Miorița, a inițiat un proiect de salvare a acestor documente, strângând fonduri pentru materiale de bază și creând proceduri de lucru. Alături de el, angajații Bibliotecii contribuie voluntar, în afara programului lor obișnuit.
Un exemplu remarcabil este domnul Constantin, un voluntar care aspiră manual fiecare volum, descoperind uneori cărți rare din secolele XVII-XVIII sau ziare istorice de o valoare inestimabilă. Aceste descoperiri oferă o rază de speranță, dar eforturile individuale nu pot compensa lipsa unui plan național coerent și bine finanțat.
Un viitor incert pentru moștenirea culturală
Fără o intervenție rapidă și substanțială, patrimoniul documentar al Bibliotecii Naționale riscă să fie pierdut definitiv. Această situație nu este doar o problemă a instituției, ci o responsabilitate colectivă a societății românești. Pierderea acestor materiale ar însemna ștergerea unei părți semnificative din istoria și identitatea națională.
În timp ce autoritățile deplâng furtul obiectelor din tezaurul dacic, neglijența față de aceste documente reprezintă o formă de vandalism cultural la fel de gravă. Este imperativ ca statul român să aloce resursele necesare pentru salvarea acestei comori și să implementeze politici care să prevină repetarea unei astfel de crize în viitor.
