Legea Mirosurilor: Un Eșec Birocratic în Combaterea Poluării Olfactive
În ciuda faptului că „Legea Mirosurilor” (Legea 123/2020) a fost promulgată cu scopul de a reduce disconfortul olfactiv resimțit de cetățeni, implementarea acesteia continuă să fie un miraj. Deși legea stipulează clar că Guvernul avea obligația să elaboreze un plan de gestionare a disconfortului olfactiv în termen de 180 de zile de la intrarea sa în vigoare, normele de aplicare necesare nu au fost încă emise.
Imediat după publicarea legii în Monitorul Oficial, Ministerul Mediului a inițiat o dezbatere publică pentru un proiect de hotărâre ce includea normele necesare, dar progresul s-a oprit brusc. Guvernul nu a reușit să adopte hotărârea în timpul alocat, blocând astfel aplicarea legii. Această stagnare ridică semne de întrebare serioase privind eficiența și prioritizarea problemelor de mediu în agenda guvernamentală.
Recent, Ministerul Mediului a anunțat că lucrează la o nouă metodologie, conform unui standard european recent (SR EN 13725:2022), care oferă metode actualizate pentru măsurarea intensității mirosurilor. Acest standard a fost introdus la doi ani după ce legea a intrat în vigoare, ceea ce sugerează o lipsă de sincronizare și adaptare la evoluțiile tehnologice și normative europene.
În prezent, un nou proiect de hotărâre este în analiză la Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și la Ministerul Sănătății. Acesta este supus observațiilor și propunerilor de modificare venite din partea diverselor entități interesate, inclusiv autorități locale, institute de cercetare și organizații neguvernamentale. Totuși, până la finalizarea și adoptarea acestui proiect, prevederile legii care ar trebui să penalizeze companiile responsabile de poluarea olfactivă rămân neaplicate.
Ministerele implicate au exprimat intenția de a organiza noi consultări publice pentru proiectul revizuit, semn că legea ar putea rămâne într-un impas birocratic pentru o perioadă nedeterminată. Această întârziere continuă să lase cetățenii fără un răspuns eficient la problema disconfortului olfactiv, subliniind o problemă mai largă de responsabilitate și eficacitate în administrația publică.
