Intervenții Neașteptate și Solicitări Controversate: Dumitru Dumbrava în Ministerul Justiției
Ovidiu Putura, fost secretar de stat, a dezvăluit în cadrul emisiunii „Culisele Statului Paralel” detalii despre vizitele frecvente ale lui Dumitru Dumbrava la Ministerul Justiției, subliniind natura neobișnuită a acestor întâlniri. Dumbrava, cunoscut pentru poziția sa de procuror, nu căuta întâlniri obișnuite, ci avea discuții directe cu miniștrii sau secretarii de stat, fără a participa Putura la aceste discuții.
În ciuda aparențelor de curtoazie, Dumbrava își exprima des intenția de a „ține aproape”, sugerând o colaborare intensă în viitor. Aceste întâlniri au devenit mai frecvente și mai încărcate de subtext odată cu promovarea lui Putura ca secretar de stat, moment în care Dumbrava a început să aducă în discuție subiecte delicate și solicitări neobișnuite.
Supărarea Legată de Transferul Competențelor asupra Monitorizării Deținuților
Unul dintre subiectele controversate aduse de Dumbrava a fost transferul competențelor de monitorizare a deținuților cu brățară electronică către Serviciul Român de Informații (SRI), o mișcare neașteptată având în vedere că SRI nu deținea competențe legale în acest domeniu. Această propunere a stârnit confuzie și a fost respinsă de Putura, care a subliniat imposibilitatea juridică a unei astfel de acțiuni.
Interese în Achizițiile Publice și Presiuni asupra Ministerului Justiției
Pe lângă problemele legate de monitorizarea deținuților, Dumbrava a fost implicat și în promovarea anumitor firme în cadrul licitațiilor publice organizate de Ministerul Justiției. Aceste firme, despre care Putura a fost informat că ar fi controlate de SRI, erau preferate pentru câștigarea licitațiilor, în special în domeniul IT și al implementării dosarului electronic. Putura a refuzat să colaboreze în aceste demersuri, subliniind lipsa de buget și imposibilitatea de a favoriza anumite firme fără un proces transparent și legal.
Concluzii
Revelațiile lui Ovidiu Putura aruncă o lumină nouă asupra interacțiunilor dintre SRI și Ministerul Justiției, sugerând o încercare de influențare a deciziilor ministeriale în favoarea unor interese specifice. Aceste acțiuni, departe de a fi simple vizite de curtoazie, par să indice o strategie bine coordonată de extindere a influenței SRI în domenii care nu intră în mod tradițional în sfera sa de competență.
