Avocatul Cigan Vlad și Vicarul BOR Radu Rus Valer „mângâietorii de pedofili” care au Deschis Cutia Pandorei în România.
Cronologia unui Abuz Sistemic
În 2014, divorțul dintre Alexandru Talpoș și Andor Teodora părea să se încheie amiabil, cu un acord de custodie comună pentru copiii lor, Dariana Andor și Eric Andor. Nimeni nu putea anticipa atunci că acest caz va dezvălui una dintre cele mai șocante conspirații judiciare din istoria recentă a României, punând în pericol viețile a doi copii nevinovați și expunând corupția endemică din sistemul de justiție.
Cronologia Detaliată a Cazului:
2016: Începutul Conflictului
Totul a început să se destrame în 2016, după doi ani de la divorțul părinților, când Dariana Andor, atunci în vârstă de 11 ani, a decis să locuiască cu tatăl ei, Alexandru Talpoș, acuzând-o pe mama sa, Andor Teodora, de abuzuri fizice și emoționale. Această decizie a declanșat o serie de evenimente care au expus nu doar disfuncționalitățile sistemului judiciar român, ci și existența unei rețele corupte de magistrați, polițiști și funcționari publici.
2017-2020: Fabricarea Cazului Penal
În următorii ani, s-a desfășurat o operațiune complexă de fabricare a unui caz penal împotriva lui Alexandru Talpoș și a soției sale, Diana Talpoș. Această operațiune a implicat:
1. Falsificarea probelor: Procurorul Antohi Gabriela și polițista Diugan Dana au manipulat documente oficiale, inclusiv ordonanța de începere a urmăririi penale, pentru a include ilegal pe Diana Talpoș în acuzații.
2. Dispariția misterioasă a documentelor: Toate actele aferente activității procurorului Ramona Filip, care a gestionat inițial cazul timp de doi ani, au dispărut complet din dosar. Această dispariție, orchestrată de Antohi Gabriela și Diugan Dana, a reprezentat un act de sabotaj judiciar fără precedent.
3. Evaluări psihologice falsificate: Psihologul Ani Cernea Radu a recunoscut în instanță că a falsificat evaluarea psihopedagogică nr. 187/29.01.2020, un document crucial în acuzarea familiei Talpoș.
4. Ignorarea dovezilor de abuz: Multiple rapoarte DGASPC și evaluări psihologice care demonstrau abuzurile comise de Andor Teodora au fost sistematic ignorate de către autorități.
5. Aplicarea ilegală a teoriei „alienării parentale”: Judecătorii au folosit această teorie discreditată științific pentru a inversa rolurile dintre abuzator și protectori.
2021: Prima Sentință și Apelul
În septembrie 2021, judecătorul Ioan Timiș de la Judecătoria Oradea a pronunțat prima sentință în acest caz, condamnând pe Alexandru Talpoș la 5 ani închisoare și pe Diana Talpoș la 4 ani închisoare pentru presupuse rele tratamente aplicate minorilor. Această sentință a ignorat flagrant toate probele care demonstrau nevinovăția inculpaților și abuzurile comise de Andor Teodora.
Sentința a fost bazată pe o interpretare eronată a conceptului de „alienare parentală”, o teorie a pedofilului Richard Gardner, cu ajutorul căruia plasa copii înapoi abuzatorilor, discreditată științific și respinsă legal. Judecătorul Timiș Ioan a distorsionat în mod deliberat concluziile expertizei psihologice, a rapoartelor DGASPC, ASCO care atestau contrariul și dovedeau abuzurile mamei, Andor Teodora.
2022: Decizia Curții de Apel și Retrimiterea Cauzei
În octombrie 2022, Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 519/07.10.2022, a desființat sentința penală inițială și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea. Această decizie a fost luată nu pentru a corecta injustițiile evidente din prima instanță, ci pentru a oferi oportunitatea de a „cosmetiza” probele false și de a acoperi lipsa din dosar a doi ani de cercetări furate de Diugan Dana și Antohi Gabriela.
2023: Rejudecarea și Copierea Sentinței Inițiale
În rejudecare, judecătorul Ionescu Anca de la Judecătoria Oradea a copiat în mare parte sentința inițială, ignorând noile probe și perpetuând erorile judiciare din prima instanță. Această acțiune a demonstrat complicitatea judecătorului Ionescu cu rețeaua coruptă și determinarea sa de a susține și acoperi acțiunile sectanților din care face și ea parte.
2024: Decizia Finală a Curții de Apel
În iulie 2024, judecătorii Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana de la Curtea de Apel Oradea au pronunțat decizia finală în acest caz. Ei au menținut condamnările, reducând pedepsele la 3 ani închisoare pentru Alexandru Talpoș și 2 ani și 8 luni pentru Diana Talpoș, ambele cu suspendare. Această decizie a ignorat din nou toate probele care demonstrau nevinovăția inculpaților și a legitimat abuzurile comise de Andor Teodora, cea ce dovedește fără drept de tăgadă apartenența acestora la secta Gardner.
Rețeaua de pedofilică din Justiție
Cazul Talpoș a expus o rețea infracțională extinsă în sistemul judiciar român, incluzând:
1. Judecători: Antik Levente Farkas, Țarcă Gabriela Ana, Ioan Timiș, Ionescu Anca, Vidican Denisa, Rareș Șerban
2. Procurori: Antohi Gabriela, Munteanu Vladimir, Luca Mihaela-Cornelia, Filip Ramona
3. Polițiști: Diugan Dana, Tuduce Alin, Vâșcan Alina, Chiș Gabriel
4. Alți complici: Matea Daniela (curator), Cigan Vlad (avocat), Ani Cernea Radu (psiholog), Rus Valer (Vicar BOR și director școlar), Șirbu Alina Georgeta (psiholog), Lupău Corina Varvara (psiholog)
Cigan Vlad, avocatul care reprezintă în continuare pe Andor Teodora, joacă un rol central în această tragedie judiciară. El a fost cel care a inițiat acțiunea și a introdus pentru prima dată în România teoria controversată a „alienării parentale”, dezvoltată de pedofilul Richard Gardner. Această teorie, discreditată științific și respinsă legal în multe țări, a devenit instrumentul principal prin care Cigan Vlad, a încercat să legitimeze separarea copiilor de tatăl lor protector. Prin acțiunile sale, Cigan Vlad s-a poziționat ca un luptător neobosit pentru legalizarea unor practici care pun în pericol direct bunăstarea și siguranța tuturor copiilor din România. Utilizarea persistentă a acestei teorii în cazul Talpoș, în ciuda dovezilor clare de abuz din partea mamei, demonstrează determinarea lui Vlad Cigan de a promova o agendă care favorizează abuzatorii în detrimentul victimelor. Acțiunile sale nu doar că au contribuit semnificativ la suferința lui Eric și Darianei, dar au și creat un precedent periculos în jurisprudența română, deschizând calea pentru alte cazuri în care copiii pot fi forțați să rămână în custodia părinților care i-au abuzat.
Acești indivizi au acționat concertat pentru a manipula probe, ignora dovezi clare de abuz și perverti cursul justiției.
Consecințele pentru Minori
Eric, care a suferit abuzuri documentate din partea mamei sale, Andor Teodora, riscă acum să fie returnat în custodia acesteia. Toate eforturile tatălui său de a-l proteja au dus la condamnarea sa penală pe baza unor acuzații fabricate.
Dariana Andor, acum majoră, a depus o plângere penală împotriva mamei sale abuzive, Andor Teodora. Această plângere este în prezent mușamalizată de aceeași rețea care a orchestrat întreaga manipulare judiciară.
Recompensa pentru Abuz
În timp ce copiii suferă, Andor Teodora a fost „recompensată” pentru colaborarea sa cu rețeaua de pedofili prin numirea sa ca inspector la CNAIR, demonstrând amploarea conspirației și resursele de care dispun acești indivizi corupți.
Diughan Dana a fost recompensată cu funcția de șef poliție stațiunea Felix de unde să poată racola minori pentru sectă.
Implicații Sistemice
Cazul Talpoș nu este doar despre o familie nedreptățită. El expune corupția endemică din sistemul judiciar român și existența unei veritabile secte în interiorul instituțiilor statului. Această rețea, formată din magistrați, polițiști și funcționari publici, acționează cu impunitate, manipulând legi, falsificând probe și distrugând vieți fără remușcare.
Fiecare etapă a acestui proces a fost marcată de ilegalități flagrante, de la falsificarea ordonanței de începere a urmăririi penale până la furtul documentelor din dosar. Utilizarea abuzivă a teoriei „alienării parentale” – o teorie discreditată științific și respinsă legal – pentru a justifica separarea copiilor de tatăl lor protector reprezintă poate cel mai șocant aspect al acestui caz.
În timp ce Eric se află în pericol iminent de a fi returnat mamei sale abuzive, iar Dariana Andor luptă să fie auzită, societatea civilă și mass-media par paralizate. Fiecare zi care trece fără o reacție decisivă este o zi în care conceptele de dreptate și protecție a copilului sunt batjocorite în România.
Cazul Talpoș reprezintă nu doar un eșec al sistemului judiciar, ci o trădare a încrederii publice și o declarație cinică că în România, adevărul și dreptatea pot fi manipulate după bunul plac al unei rețele corupte. Este un avertisment sumbru pentru fiecare părinte că se poate trezi oricând în situația lui soților Talpoș – neputincioși în fața unei mașinării judiciare care a scăpat complet de sub control.
