Cronica unei morți anunțate: Ambulanțele României, un pericol pe roți
Zilnic, pacienți aflați în situații critice sunt transportați cu ambulanțe care, în loc să fie sanctuare ale siguranței, se transformă în capcane pe patru roți. Vehiculele, depășite de timp și de kilometri, devin un risc major pentru cei pe care ar trebui să îi protejeze. În ciuda promisiunilor de finanțare pentru noi achiziții, realitatea este că multe dintre aceste ambulanțe sunt mai aproape de a fi trimise la casat decât de a oferi servicii medicale de urgență eficiente.
Un sistem în colaps: Promisiuni neonorate și ambulanțe la limita funcționalității
Serviciul de Ambulanță Județean Satu Mare operează cu 41 de ambulanțe, majoritatea dintre acestea având un număr de kilometri care depășește jumătate de milion. Situația este alarmantă, cu vehicule care se defectează frecvent, punând în pericol viețile pacienților și ale echipajelor. Gabriela Notarius, managerul SAJ Satu Mare, subliniază gravitatea situației, cu ambulanțe care sunt mai des în service decât pe teren, salvând vieți.
Un eșec bugetar: Licitații blocate și fonduri insuficiente
În ciuda unei licitații declanșate anul trecut pentru achiziționarea de noi ambulanțe, procesul a fost paralizat de contestații, lăsând sistemul de urgență într-un impas periculos. Situația nu este izolată, fiind o reflectare a unei probleme naționale, cu multe județe confruntându-se cu aceeași realitate dezolantă. În Prahova, de exemplu, situația este chiar mai gravă, cu ambulanțe care depășesc un milion de kilometri și un personal tehnic insuficient pentru a menține flota funcțională.
Vocea disperării: Pacienții și personalul medical cer schimbări
Strigătele de ajutor nu vin doar din partea pacienților, ci și din rândul personalului medical care se luptă zilnic cu o infrastructură învechită și insuficientă. „Ar trebui schimbate. Dacă e ceva urgență, se defectează. E trist că nu se investește în sănătate”, mărturisește un cetățean afectat direct de această situație. Aceste cuvinte rezumă sentimentul general de frustrare și neputință care domină în rândul celor care depind de serviciile de urgență.
Concluzie
Într-un sistem sanitar ideal, ambulanțele ar trebui să fie vestitori ai speranței și siguranței, nu surse de anxietate și pericol. Este imperativ ca promisiunile guvernamentale să se materializeze în soluții concrete, iar fondurile alocate să ajungă acolo unde sunt cel mai mult nevoie. Până atunci, pacienții și personalul medical vor continua să navigheze într-un peisaj marcat de incertitudine și risc, în speranța unor zile mai bune.
